O vizită în Țara Sfântă este un prilej dat de Dumnezeu. Nu este doar un studiu interesant, o excursie plăcută. Și este mai mult decât un DAR ce ne îmbogățește, pentru că, dându-ne posibilitatea să vizităm Sfintele Locuri, Dumnezeu ne-a încredințat un mandat. Fiindcă Iisus a trăit în aceste locuri ca Dumnezeu întrupat și a suferit pentru noi păcătoșii, Sfintele Locuri aşteaptă să-l aducem lui Hristos darurile iubirii noastre: rugăciuni de multumire și iubire.

Este un privilegiu să poți vizita pământul Lui, să mergi pe urmele Lui aici şi să-ți exprimi recunoștința iubitoare. Aici pelerinii Îl pot lăuda şi aclama în cântec, în timp ce așteptăm ziua când El se va întoarce pe pământ, în cetatea Sa, unde va fi salutat în strigat de bucurie: „Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului!” (Matei 23, 39).

Toți aceia care păşesc pe Pământul Făgăduinței călătoresc cu ochii minții spre Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul din Nazaret. Care şi în zilele noastre îi aşteaptă pe credincioși să-L întâlnească. Bineînțeles, pelerinul nu-L va regăsi pe El, Cel viu, purtându-Și crucea de-a lungul Drumului durerii, permanent invadată de o mulțime compactă. într-o continuă agitație sau în mijlocul strigătelor negustorilor. Fără îndoială că nu-L vom găsi nici în Valea Cedronului, care în zilele noastre poartă amprenta timpurilor prezente. Destul de dificil va fi de a-L afla pe lisus acolo unde El a suferit. Şi totuşi, în tot acest timp, lisus însuşi se manifestă ca Cel viu tuturor celor care îl caută.

Tara Sfântă este atât de dragă inimii mele, încât n-o voi uita niciodată. Un dor irezistibil mă mistuie. M-aş duce să revăd Ierusalimul, de-al cărui dor plâng aproape în fiecare zi, murmurând: „De te voi uita, lerusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune inainte Ierusalimul, ca inceput al bucuriei mele”. Psalm136, 5-6).

Pe timpul nenumaratelor mele vizite in Ierusalim, ca simplu pelerin, am străbătut in lung si in lat, acel plai sfințit de Dumnezeu, avand posibilitatea culegerii de impresii și observații detaliate.

Pentru un creştin, Țara Sfântă este loc scump, pentru că pe el a păşit Domnul nostru Iisus Hristos. Aci a aşezat El pe strămoşii credinței celei adevărate. Aici se află mormântul cel mai scump de pe pământ. Aici a prins viață Biserica creştină. Aici se află rămășițele atât de scumpe oricărui creştin. Aceasta este Țara Făgăduinței. Aceasta este Țara Sfântă şi mult iubită de orice suflet credincios.

Tara Sfântă a fost numită Palestina, pentru că așa i s-a spus de către grecii, care voiau să precizeze că aici locuiau filistenii. pe care Biblia îi numește Peliştim. Numele de Palestina nu se află în Sfânta Scriptură. În cea mai îndepărtată vechime, Tara Sfântă se numea Canaan. Aşa se află amintită în scrisorile de la Tell-el- Amarna, din Egiptul de Sus, ce datează din secolul XV înainte de Hristos.
Ce înseamnă cuvântul „Canaan”, până astăzi nu se cunoaște precis. Babilonienii numeau Tara Sfântă Amurru, adică țara amoriților, dar prin această denumire înțelegeau nu numai Palestina, ci şi Fenicia şi Coelesiria, la un loc. Ceea ce babilonienii numeau Amurru, egiptenii numeau Charu sau Retenu, adică Palestina împreună cu Siria, până aproape de Eufrat.

De către iudei, Palestina a fost numită când Canaan, când Ţara Făgăduinței, când Țara lui luda. În Noul Testament, numele Palestinei este aproape regulat cel de Iudeea. Numele care se dă azi Palestinei este de „Ereț Israel”, adică pământul lui Israel.

Numele de Tara Sfântă a fost dat Palestinei numai de către creştini.

Poate că nici o altă ţară de pe faţa pământului n-are o istorie mai bogată în evenimente decât Țara Sfântă.
Noi creştinii obişnuim să numim Ierusalimul Cetatea Sfântă, și pe drept cuvânt, fiindcă aici se află cele mai scumpe amintiri din viața Mântuitorului Hristos.

Texte preluate din:

1 Românii și Țara Sfântă
Culegere de studii și articole alcătuită de Ignatie monahul si prof. Gheorghe Vasilecu.
2 *Pelerini la Locurile Sfinte, Arhim. Ioanichie Balan.
3 * Sfânta Scriptură