EGIPTUL MAGNIFIC – Jurnal de călătorie

Egiptul nu este o țară. Egiptul este un univers în sine, deoarece fiecare parte din el este diferită, spectaculoasă și o altfel de lume.
Herodot scria: „Nicăieri nu sunt atât de multe lucruri minunate și în toată lumea nu se mai găsesc așa de multe lucruri de nespusă măreție”, afirmație pe care ținem să o credem până în zilele noastre.
Întotdeauna m-a fascinat istoria celei mai mari civilizații de pe pământ, cea egipteană.
În copilărie am “trăit” legenda lui Isis, Osiris și a fiului lor Horus, am mers pe urmele faraonilor, am încercat să descifrez cu marii exploratori misterele Egiptului – totul imaginar.
Toate acestea au rămas întipărite într-un colț al conștiinței mele… până când, pe neașteptate, în anul 2021 am pășit împreună cu Median Tours&Travel pentru prima dată pe pământ egiptean.
Atunci, pe lângă ce știam, am descoperit fața creștină a Egiptului, am mers pe urmele Sfintei Familii, am urcat cu Moise în Sinai și am primit tablele legii, m-am întâlnit cu marii Sfinți ai patericului, locuitori ai pustiului.
Tot atunci mi-am primit prima lecție adevărată de istorie când am vizitat Muzeul de Egiptologie din Cairo și Piramidele din Giza. Dar nu venise încă momentul să merg pe urmele faraonilor, conducători iscusiți și puternici încât erau considerați zei, nu era momentul să pătrund mai adânc în istoria acestei civilizații mărețe… Urma „data viitoare”, o dată viitoare care nu știam dacă și când va veni. Și Bunul Dumnezeu a îngăduit ca să urmeze mai multe „dată viitoare” dar mereu Egiptul mai are ceva de spus, de explorat. Așa a început marea mea dragoste pentru Egipt unde când revin, mereu și mereu, cu un entuziasm aparte mă simt ca acasă.
Circuitul propus acum de Median Tours&Travel este un nou prilej de a descoperi tot ce are Egiptul de oferit și vă va aduce aminte de momentele în care Egiptul domina fascinația mondială. Sculpturi uriașe, temple și piramide rămase din vremea marilor regi: de la Narmer, la Djoser, la Snefru, la Keops, la mare regina Hatshepsut, de la Tutankhamon și până la ultima regină – faimoasa Cleopatra a VII-a.
Egiptul vă întâmpină cu Nilul său puternic, cu mormintele faraonilor din Valea Regilor, cu deșertul pe unde au pășit Sfinții Antonie cel Mare, Pavel Tebeul, Macarie, Paisie cel Mare, cu trecutul impunător și oamenii săi primitori și iubitori de povești.
Nu sunt un scriitor așa de priceput, nici vreun fotograf iscusit dar am să vă las mai jos câteva informații și imagini care sper să vă fie de folos în călătoria pe care o vom face împreună.
Cairo (El Qahira), capitala Egiptului, cea mai mare aglomerare urbană de pe continentul african, are peste 20 de milioane de locuitori și ne va fascina cu siguranță prin forfota metropolitană.
Platoul Giza, cu binecunoscutele embleme ale Egiptului – piramidele: cea a lui Khufu (Keops) sau Marea Piramidă (la început 146 m, astăzi 138 m), cea a lui Khafra (Kephren) de 136,4 m și cea a lui Menkaura (Mykerinos) de 61 m. Piramida lui Khufu este singura minune a lumii antice care sfidează încă trecerea timpului și care este în picioare și în zilele noastre.
Protector al piramidelor, Sfinxul – creatură enigmatică cu trup de leu și chip de om, cunoscut primilor arabi sub numele de Tatăl Groazei, este cel mai vechi monument de sculptură din Egiptul antic.

Wadi El Natroun (Valea Nitriei) – a fost unul dintre principalele centre monastice copte începând cu secolul al IV-lea, alături de Kallia și Scitia; a devenit în timp, reședința oficială a Patriarhiei Bisericii Copte, până astăzi patriarhul acestei biserici fiind ales din rândul monahilor din această zonă.
În prezent, în zonă mai sunt doar patru mănăstiri:
- Mănăstirea Sf. Macarie cel Mare, cu moaștele Sf. Macarie cel Mare, Sf. Macarie Alexandrinul și Sf. Macarie Cetățeanul, unde, în urma lucrărilor de restaurare a bisericii centrale, a fost descoperit mormântul cu moaștele Sf. Ioan Botezătorul;
- Mănăstirea Sf. Paisie cel Mare (Bishoy);
- Mănăstirea Sirienilor – Dair Al Suryan (cu peștera unde Sf. Paisie i-a spălat picioarele Mântuitorului);
- Mănăstirea Românilor – Dair El Baramus (cu moaștele Sf. Moise cel Negru).
Se spune că traversând un braț al Nilului și ajungând în deșertul Sihet (în graiul coptilor), Wadi El Natroun (în graiul arabilor), Mântuitorul Iisus Hristos a binecuvântat locul și i-a spus mamei sale aceste cuvinte: „O, Maică mea, să știi că în acest deșert vor locui mulți călugări, asceți și nevoitori și toți aceștia Îi vor sluji Domnului asemenea îngerilor”.
Sfântul Mina (Abu Mena)
La 45 km sud-vest de Alexandria, împăratul de la Constantinopol a ordonat ridicarea nu doar a unei catedrale, ci a unui oraș întreg pe locul unde au fost descoperite moaștele Sf. Mina, cuprinzând străzi, clădiri, biserici, un baptisteriu, spitale pentru bolnavi. Orașul Sf. Mina sau orașul de marmură a devenit unul dintre cele mai vestite locuri de pelerinaj și tămăduire a lumii creștine, sticluțe de ulei sau apă sfințită pe care era gravat numele Sf. Mina fiind descoperite în situri arheologice din mai multe țări. În 1979, acest site a fost inclus în patrimoniul UNESCO. La 1 km de orașul de marmură, Papa Chiril al VI-lea a construit una dintre cele mai impresionante mănăstiri ale Egiptului, în care sunt depuse moaștele Sf. Mina – mănăstire atât de dragă românilor.
Alexandria (Alex), mireasa Mediteranei, este cel de-al doilea oraș din Egipt și un important port la Marea Mediterană. Fondat în jurul anului 331 î.Hr. de Alexandru cel Mare, Alexandria a fost capitala Egiptului timp de 1.000 de ani, până la cucerirea arabă din 641 d.Hr. Orașul a devenit cunoscut în întreaga lume pentru Farul din Alexandria, una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, pe locul căruia astăzi se găsește Citadela Qaitbay. Tot aici s-a aflat cândva cea mai mare bibliotecă a lumii antice. Dar Alexandria înseamnă și creștinism. Aici, Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu a început propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu în Africa, moaștele sale aflându-se în Catedrala Sf. Marcu. În Alexandria, veți descoperi și Biserica Mănăstirii Sf. Cuvios Sava cel Sfințit, care din anul 536 este catedrala Patriarhiei Ortodoxe a Alexandriei și a întregii Africi. Pelerinii care trec pragul acestei biserici pot vedea piatra de marmură pe care a fost decapitată Sf. Ecaterina, iar în altarul bisericii a fost hirotonit preot, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Sfântul Ierarh Nectarie de Eghina.
Aswan, cunoscut și sub denumirea de ținutul Nubiei, este cel mai sudic oraș al Egiptului. De aici pornește aventura unei croaziere de-a lungul Nilului către Luxor, trecând pe lângă frumoase obiective turistice. Printre acestea se numără barajul de la Aswan, situat la 17 km de oraș, construit între 1960-1970, care a creat impresionantul lac Nasser, cel mai mare lac de acumulare din lume, cu o lungime de aproximativ 500 km și o lățime de 16 km.

Templul Philae, dedicat zeiței Isis, inițial situat pe insula cu același nume, acum acoperită de apele lacului Nasser, a fost mutat pe Insula Agikia după finalizarea barajului în 1970.

Abu Simbel este un complex arheologic care a fost strămutat, datorită lucrărilor de la baraj, bucățică cu bucățică, pe un amplasament la 200 m distanță de apă și la o înălțime de 65 m mai mare. Complexul este format din două temple: „Marele templu”, dedicat Marelui Ramses al II-lea, și „Templul Mic”, dedicat soției lui Ramses al II-lea, Nefertari, și zeiței Hathor. În fiecare an, pe data de 22 februarie și 22 octombrie, zile care marchează aniversarea nașterii și încoronării lui Ramses al II-lea, are loc un fenomen de aliniere solară, când razele soarelui iluminează statuile zeilor Ra-Horakhty, Amon și Ramses al II-lea, în timp ce statuia lui Ptah, zeul întunericului și al lumii de dincolo, rămâne în umbră.
Templul Kom Ombo, unic prin structura sa dublă, găzduiește două sanctuare simetrice: unul dedicat lui Haroeris (Horus cel Bătrân) și altul lui Sobek, zeul crocodil, reflectând armonia dintre două divinități diferite.

În Edfu, orașul este dominat de templul lui Horus, edificat între anii 237-57 î.Hr., în era Cleopatrei a VII-a. Este venerat ca locul unde Horus s-a luptat cu Seth pentru a răzbuna moartea tatălui său, Osiris.

Templul Karnak, „templul templelor”, cu dimensiunile sale colosale, ar face să pară mici chiar și cele mai impunătoare catedrale europene, cum ar fi Saint Paul din Londra sau Notre Dame din Paris. Dedicate zeului Amon Ra, complexul este o capodoperă arhitecturală acumulată pe parcursul a peste două milenii, remarcându-se prin sala hipostilă masivă cu 134 de coloane, obeliscuri înalte, statui gigantice și obeliscul reginei Hatshepsut. Lacul sacru și scarabeul sacru, în jurul căruia vizitatorii se rotesc de șase ori pentru noroc, completează măreția spirituală și arhitecturală a acestui loc.
Valea Regilor, aflată pe malul Nilului, în fața Thebei (actualul Luxor), este un sit arheologic de o importanță covârșitoare, fiind locul de veci al faraonilor din Regatul Nou. Aici, pe parcursul a aproximativ 500 de ani, au fost edificate morminte fastuos decorate, ce ilustrează mitologia egipteană. Cu 63 de morminte descoperite până în prezent, Valea a captat atenția lumii întregi în 1922, odată cu descoperirea mormântului lui Tutankhamon de către Howard Carter, singurul mormânt găsit intact, plin de comori neprețuite.
Templul Reginei Hatshepsut, situat în Deir El Bahri, reprezintă o capodoperă arhitecturală, distingându-se prin concepția sa unică de templu semi-cioplit în stâncă, o raritate pentru epoca sa. Construcția sa a impus standarde ingenerești revoluționare pentru antichitate, stabilindu-se ca una dintre cele mai emblematice realizări ale arhitecturii egiptene antice. Hatshepsut, care și-a asumat roluri de fiică, soră, mamă și soție de faraon, pentru ca în final să devină chiar faraon, marchează istoria ca prima mare personalitate feminină cunoscută, conducând Egiptul timp de 22 de ani cu inteligență și ambiție, unificând Egiptul de Sus și Egiptul de Jos.

Ultima etapă spirituală a călătoriei noastre ne conduce „acasă”, la Sfântul Antonie cel Mare și Pavel Tebeul, unde vom descoperi rădăcinile monahismului creștin. Manastirea Sfântul Antonie cel Mare, situată în Egipt, la poalele Munților Al-Qalzam, reprezintă cea mai veche mănăstire documentată din lume, fondată în jurul anului 356, imediat după moartea Cuviosului Antonie. Sfântul Antonie, născut într-o familie creștină bogată în jurul anului 250, a ales calea ascezei, renunțând la averea sa pentru a trăi în singurătate și rugăciune. După ani de retragere în pustie și izolare profundă, a devenit un punct de pelerinaj pentru cei în căutarea înțelepciunii spirituale. Acest „părinte fondator al monahismului creștin” a lăsat o moștenire spirituală profundă, marcând începuturile vieții monahale creștine.

Mănăstirea Sfântul Pavel Tebeul, având o obște de monahi ortodocși copti, se află la aproximativ 155 de kilometri distanță de Cairo, în munții din apropierea Mării Roșii, în Egiptul de Sus. Această mănăstire mai este cunoscută și sub denumirea de „Mănăstirea Tigrilor”. Această denumire provine, cel mai probabil, de la asprimea locului și de la „adâncul pustiei”, în care a fost întemeiată această mănăstire. Mănăstirea Sfântul Pavel Tebeul datează încă din secolul al V-lea. Mănăstirea a fost întemeiată chiar deasupra peșterii în care s-a nevoit Cuviosul Pavel.
Sfântul Pavel Tebeul a fost un bărbat cuvios care a trăit în sec. III-IV, în vremea Sfântului Antonie cel Mare, pe care l-a și întâlnit, mai înainte de a trece la cele veșnice, la vârsta de 115 ani. Ceea ce știm despre viața Sfântului Pavel Tebeul se datorează întâlnirii sale cu Sfântul Antonie cel Mare. În istoria monahismului, acest Cuvios este considerat drept primul ascet care s-a retras în „cele mai dinauntru ale pustiei”, adică primul pustnic. În pustie va petrece Cuviosul vreme de 90 de ani, până ce va ajunge, din mila lui Dumnezeu, la vârsta de 115 ani. În tot acest timp, el a trăit cu câte o jumătate de pâine, adusă periodic de către un corb. Pentru a nu rămâne tainuit sfântul Său, Dumnezeu a rânduit ca acesta să fie aflat de către Sfântul Antonie cel Mare. După cinci ani de petrecere în rugăciune, Dumnezeu îi descoperă Sfântului Antonie că, în pustia din apropiere, se află un pustnic înduhovnicit. În această zi mare, corbul i-a adus bătrânului Pavel o pâine întreagă, spre deosebire de celelalte dăți, când îi aducea doar o jumătate de pâine. Cei doi sfinți au petrecut împreună până a doua zi, istorisindu-și viața și ostenelile cele spre mântuire, precum și darurile cu care au fost mângâiați de Dumnezeu. Spre ziua, Cuviosul Pavel a spus lui Antonie: „De mult te-a arătat Dumnezeu mie, frate, că sălășluiești în părțile acestea și voiam să te am cu mine și împreună să slujim Stăpânului nostru. Dar, fiindcă vremea adormirii mele a venit, Domnul te-a trimis la mine ca să îngropi smeritul meu trup”.
În loc de încheiere…
O veche zicală egipteană spunea că „odată ce ai băut din Nil, te vei întoarce mereu la el”. Mare adevăr în aceste vorbe, dar eu aș zice că „cine a băut din apa Nilului va fi întotdeauna prietenul celor ce locuiesc pe malurile acestui mare fluviu”.
Alte articole
Țara Sfântă, locul unde Iisus Hristos a trăit, suferit și a înviat, rămâne centrul spiritual al creștinătății și credinței.
Muntele Tabor, un loc biblic semnificativ, este unde Isus S-a schimbat la Față. Anual, apare un nor inexplicabil, considerat miraculos, în timpul slujbei ortodoxe.
Sfânta Lumină reprezintă o minune divină, transcendentă, care se manifestă anual în Sâmbăta Mare, fiind un fenomen spiritual incomprehensibil pentru mintea umană.
La mulți ani femei! Suntem la Nazareth cu un grup minunat Median Tours &Travel, în locul în care Feciora Maria primește vestea că va deveni Maica Domnului
Călătorie spirituală în Țara Sfântă cu Median Tours, plină de emoție, istorie, întâlniri memorabile și momente divine. Recunoștință profundă pentru experiența îmbogățitoare.
Herodot scria: „Nicăieri nu sunt atât de multe lucruri minunate și în toată lumea nu se mai găsesc așa de multe lucruri de nespusă măreție”, afirmație pe care ținem să o credem până în zilele noastre.
Sunt sărbători, care îmi amintesc de toată activitatea mea și de toată daruirea mea depusă în cei 15 ani de organizare a călătoriilor în Țara Sfântă, eforturi ca programele pelerinajelor să fie pe placul și sufletul participanților.
Călător în Țara Sfântă, pe urmele Mântuitorului, alături de colege de facultate, făcând parte dintr-un grup eterogen dar, civilizat, haios, cu drag de cunoaștere, cu iubire și recunoașterea Lui